Dată fiind puţinătatea informaţiilor accesibile, cartea debutează, firesc, cu o micromonografie Meyerhold. Se reface traseul celor mai semnificative momente în devenirea artistului, cu o minimă oprire asupra celor privilegiate, de biografie creatoare – acolo unde creaţia și viaţa se confundă. Apreciabile sunt lămuririle legate de conceptele care dau unicitate sistemului de regie Meyerhold, începând cu tipul de teatru pe care artistul îl profesează – teatrul de convenţie (conștientă), teatrul stilizat (teatrul de stil), teatrul statuar, teatrul procesiunilor, trecând prin agit-prop, prin grotescul expresionist, pentru a ajunge la constructivism. Pagini esenţiale scrie autoarea despre biomecanică și despre actorul total, stăruind asupra spectacolelor care au făcut istorie – Încornoratul magnific și Moartea lui Tarelkin, unde modalităţile precise, aproape inginerești, de lucru regizoral, atrag formule matematic gândite despre „maxima productivitate actoricească” în reprezentaţia teatrală, despre raportul autor dramatic-regizor-actor-spectator.