Istoria filosofiei antice. Editia a II-a

„Volumul prezinta marile etape de evolutie ale filosofiei antice, incepand cu primii filosofi greci si pana in preajma afirmarii filosofiei crestine. Principalele sectiuni ale lucrarii vizeaza: filosofia greaca, filosofia romana si epoca de tranzitie de la filosofia greco-romana la filosofia crestina.

In cadrul sectiunii destinate filosofiei grecesti, sunt analizate premisele sociale si culturale ale aparitiei filosofiei in Grecia antica, subliniindu-se faptul ca acestea nu sunt capabile sa explice in intregime nasterea filosofiei, care este expresia libertatii creatoare a spiritului uman. Aparitia filosofiei grecesti se datoreaza unei deschideri metafizice prin care se concepe Absolutul, principiul tuturor lucrurilor, principala tema a filosofiei pana la Socrate si sofisti, care inaugureaza ontologia umanului. Un interes aparte este acordat concepțiilor lui Platon si Aristotel. Abordand apoi epoca elenistica, autoarea prezinta marile ei sisteme morale: epicureismul, stoicismul si scepticismul, care incercau sa ii ofere individului un punct de reper in haosul istoric aparut dupa pierderea independentei cetatilor grecesti. Filosofia romana este vazuta ca o etapa distincta a filosofiei grecesti, in cadrul careia romanii asimileaza continutul gandirii elene, dezvoltand ideile grecilor intr-o maniera specifica.

In ultima sectiune a lucrarii, autoarea prezinta doua curente de gandire care s-au desfasurat in paralel cu spiritualitatea crestina, fața de care s-au aflat intr-un permanent dialog dar si in conflict. Primul dintre ele, neoplatonismul, caruia autoarea ii prezinta principalele scoli, este o sinteza si o reconstructie a filosofiei elene, pe care o reprezinta in lupta spirituala cu crestinismul, lupta din care va ieși invins prin interventia in forta a statului. Cel de al doilea, gnosticismul, vazut cu un statut oscilant, intre filosofie si erezie crestina, cuprinde diverse curente spirituale care, imprumutand elemente ale doctrinelor orientale, religiei ebraice si filosofiei grecesti, le combina cu doctrina crestina, aflata in plina ascensiune, si de care aceste curente se simțeau atasate intr-o maniera sau alta.
„