Idealism și afectivitate. Fundamente filosofice ale sentimentelor și emoțiilor în modernitate

Lucrarea Idealism și afectivitate. Fundamente filosofice ale sentimentelor și emoțiilor în modernitate reunește unsprezece studii publicate de autor în mai multe volume colective și reviste din țară și străinătate. Fiind reunite acum sub aceeași copertă, cu unele modificări, acestea permit o imagine mai amplă și mai profundă a evoluției fundamentelor emoțiilor și sentimentelor, de-a lungul modernității. Lucrarea se concentrează îndeosebi pe felul în care emoțiile și sentimentele au fost tratate în cadrul  Idealismului filosofic sau în strânsă legătură cu acesta. Volumul pornește de la Aristotel, filosoful care îi va inspira pe moderni în tratarea acestui subiect, apoi parcurge concepțiile moderate cu privire la tema afectivității (Leibniz, Kant, Schopenhauer), trecând pe urmă la analiza optimismului debordant față de sentimente și emoții, din perioada târzie a modernității (Kierkegaard, Nietzsche). În ultima parte, lucrarea analizată acceptarea emoțiilor și sentimentelor  ca parte fundamentală a indivizilor (J. St. Mill, H. Plessener).

Schimbarea opticii în privința emoțiilor și sentimentelor se produce treptat în modernitate și implică multe aventuri ideatice. Dificultatea principală survine din faptul că, pe solul alunecos al unui întreg mai eterogen decât anterior, emoțiile și sentimentele trebuie să-și găsească un „loc” în omul complet.

Ipoteza principală  vizează faptul că schimbarea radicală a concepției despre emoții și sentimente coincide cu idealismul filosofic, Kierkegaard fiind deosebit de important în această dinamică a sentimentelor. După momentul Kierkegaard, filosofii nu vor mai pune condiții sentimentelor, ci vor căuta grile prin care să le demonstreze omniprezența și sensul.

–