Simetria combinațiilor complexe – de la intuiție la formalism matematic Volumul I: Considerații teoretice, exemplificări si exerciții rezolvate CD

Noțiunea de „simetric” preexistă cumva în mintea noastră, cu mult înainte de a o întâlni și asimila într-un cadru instituționalizat.
Undeva (într-un magazin de jucării), cândva (la sfârșitul mileniului trecut), un copil care încă nu împlinise trei ani retrăgea din coșul de cumpărături al părinților un ursuleț Panda de pluș, cu replica (uimitor de hotărâtă): „Mă duc să-l schimb; nu are ochii simetrici!” Apoi, același copil (care se pare că avea cumva „ștanțată” înțelegerea noțiunii de „simetric” în însăși… simetria ADN-ului său), la aceeași vârstă, aflându-se în fața unui covor persan, a clătinat din cap dezaprobativ, spunând: „Nu, e prea simetric!” „Cum adică „simetric”, ce înțelegi prin asta?” – l-am întrebat. „E la fel în toate colțurile, se repetă modelul, nu vreau așa!”.