Punctul culminant în managementul financiar al firmei îl constituie luarea efectivă a deciziilor financiare. Conducerea prin finanţe a unei firme vine în sprijinul fundamentării politicii financiare la nivel microeconomic, concretizându-se într-o multitudine de decizii financiare, cu impact deosebit asupra performanţelor firmei.

Politica financiară reflectă, în general, deciziile financiare în finanţele private, fundamentate pe concluziile analizei financiare şi a diagnosticului financiar şi care au rolul de a influenţa practica financiară într-un interval mediu și lung de timp. Deciziile de politică financiară se fundamentează pe structura financiară a firmei, pe obiectivele de creştere ale acesteia, având în vedere şi riscurile posibile. Politica financiară a firmei trebuie să ţină cont de anumite constrângeri externe dar şi de o serie de probleme specifice.

La nivelul firmei, din perspectivă strategică, politica financiară cuprinde trei categorii principale de decizii financiare: decizia de investiţii, decizia de finanţare şi decizia de dividend.Întrucât decizia de dividend realizează partajarea profitului net între autofinanţare şi distribuire sub formă de dividend, ea influenţează decizia de finanţare a firmei şi, în mod indirect, decizia de investiţii.Prin adoptarea deciziei de investiţii se optează strategic pentru o perioadă mai mare de timp. Cum sursele de finanţare prezintă fiecare un cost al lor, prin decizia de finanţare trebuie să se urmărească stabilirea unui raport optim între sursele împrumutate şi proprii, astfel încât costul global al capitalului să fie minim. Dar, opţiunea între surse împrumutate şi proprii este dependentă şi de decizia de dividend adoptată. Prin corelarea deciziilor de investiţii, de finanţare şi de dividend se realizează, în fapt, armonizarea politicii financiare microeconomice.