Povestiri ale multidisciplinaritatii; studii literare, antropologice si lingvistice

Povestiri ale multidisciplinaritatii; studii literare, antropologice si lingvistice

Urmandu-l pe Noica, in ipostaza de autor al eseului filosofic Povestiri despre om. Dupa o carte a lui Hegel, mai précis adoptand de aici o sintagma a sa, vom spune, mutatis mutandis, si cu modestia cuvenita, ca prezentul volum de studii „povesteste”, la nivelul sau, niste „peripetii ale cugetului” (Constantin Noica, Povestiri despre om. Dupa o carte a lui Hegel, Cartea Romaneasc_, 1980, p. 10), intr-o ipostaza multidisciplinara, insa– „peripetii” cum ar fi, cum ar putea fi, credem, literatura, antropologia, lingvistica. Este acesta modul nostru de a spune – evident inspirat de filosoful mentionat, dar nu in descendenta stricta a acestuia – ca volumul in discutie este atipic, in sensul ca este altceva decat o prezentare neutra, a unor texte de stiinta sau care se pretinda astfel, intr-o ordine oarecare, de obicei tematica: in esenta, el este sau cel putin aspira sa fie „sistemul epic”, cu o formula calinesciana (G. Calinescu, „Istoria literara ca stiinta inefabila si sinteza epica” – in Principii de estetica, Editura Scrisul Romanesca, Craiova, 1974, p. 187), al unui spirit, in sens transpersonal, insa, caci nu se identifica in niciun caz cu autorii volumului, in schimb se realizeaza prin acestia – al unui spirit, trebuie sa precizam, pentru care literatura, antropologia, lingvistica, sunt tot atatea trairi dinamice: „peripetii”, ar spune acelasi filosof; „aventuri”, ar zice Barthes (Roland Barthes, L’aventure sémiologique, Aux Éditions du Seuil, Paris, 1985, p. 10). De aici provine vectorializarea celor trei sectiuni ale volumului : A. Studii literare, B. Studii antropologice, C. Studii lingvistice, prin „modulatorii” dinamici prepozitionali de la... la..., activi in interiorul acestor sectiuni, care devin astfel, in concluzie, tot atatea „povestiri despre” multidisciplinaritate – sau mai exact ale multidisciplinaritatii.