Chiar din titlu – dublu şi reversibil: PROVOCAREA ALTERITĂŢILOR. Pentru o raţiune comparatistă „transgresivă” / LE DÉFI DES ALTERITÉS. Pour une raison comparatiste et «transgressive» – şi, după aceea, prin conţinutul însuşi, prezenta carte va genera în mintea cititorului o întrebare inevitabilă, dar şi legitimă în egală măsură: de ce autorul a scris-o în două limbi în loc de una? ... Pentru că ea s-a scris în limba română tot aşa cum s-a scris în limba franceză – confirmându-l astfel pe Maurice Blanchot: „În el vorbeşte faptul că, într-un fel sau altul, el nu mai este el însuşi, el nu mai este nimeni. Acel «El» care se substituie lui «Eu», iată singurătatea în care intră scriitorul prin operă.” Pentru cititor, este limpede acum că „provocarea alterităţilor”, înainte de a fi tema acestei cărţi (anunţată de titlu), „lucrează” la nivelul ei originar, am putea spune fiinţial: nivelul de limbă. Volumul propune cititorului o (auto)interpretare: Fundoianu-Fondane, nominalizat din primele pagini ca autor al unui articol scris în limba română şi al unui eseu redactat în limba franceză – acest nume dublu, aşadar, poate să fie „citit” ca o meta-phoră personalizată a „provocării alterităţilor” la nivelul de limbă al acestei cărţi.