Consiliul de familie este o instituție nouă în peisajul juridic contemporan, țelul nostru fiind tocmai acela de a atrage atenția asupra efectelor benefice pe care le are constituirea unui nou organ tutelar destinat să fie o garanție în plus pentru respectarea interesului persoanelor puse sub ocrotire ca principiu director al tutelei și curatelei. În realitate instituția juridică cercetată nu este o noutate absolută pentru sistemul de drept autohton având în vedere că o asemenea reglementare se regăsea și în codul civil al lui Cuza, fiind aplicabilă până la momentul abrogării sale intervenită în anul 1954.

De altfel, reamenajarea acestui organ al tutelei dovedește utilitatea funcției sale principale, aceea de a supraveghea îndeaproape activitatea tutorelui, deși vom spune încă de la început că atribuțiile sale sunt mult diminuate față de viziunea legiuitorului de la 1864, probabil din nevoia de a fi adaptate la specificul societății contemporane, chiar cu riscul unui dezavantaj pentru persoana pusă sub ocrotire.