CONSTANȚA DUNCA-ȘCHIAU, UN PARCOURS AU FÉMININ

CONSTANȚA DUNCA-ȘCHIAU, UN PARCOURS AU FÉMININ

65.00 RON
Cantitate

Teza Constanța Dunca-Șchiau, un parcours au féminin propune reconstruirea istorică a unui parcurs feminin la jumătatea secolului al XIX-lea. În ciuda unor date succint prezentate în istoriografia românească, Constanța Dunca-Șchiau (16 februarie 1843, Botoşani – 192?) a fost un veritabil pionier al afirmării feminine în spațiul public : scriitoare, jurnalistă, traducătoare, pedagoagă, militantă pentru emanciparea feminină. Ea a propus o reevaluare a identității feminine ce a condus la adoptarea unui nou rol al femei în societate. Ideile sale au fost concretizate în legea instrucțiunii publice din 1864. Contribuția sa a fost recunoscută cu către prințul Alexandru Ioan Cuza prin acordarea unei medalii.

Întreaga sa activitate stă sub semnul inovării. Mulțumită fermei sale implicări în reformarea sistemului de învățământ, a fost delagată a primăriei Bucureștilor în inspectarea școlilor de fete, funcție publică în care nu fusese investită niciodată până la acel moment, o femeie. De asemnea, ea a fost prima femeie profesor din sistemul de învățământ, obținând un post la Școala Centrală (Morală și Pedagogie) în 1863. În același an, ea a fondat periodicul Amicul Familiei, devenind prima femeie director de redacție din spațiul românesc. Deși aparent preocupată de munca sa, la 1872, ea s-a retras bruc din spațiul public pentru a deveni « mamă și soție », ca mai târziu, după o perioadă de absență de aproape treizeci de ani, să revină în atenția publicului, proclamându-se precursoarea curentului femininst român. De această dată, Dunca propune publicului larg o atitudine rezervată față de ideile feministe din ultima periodă, nocive familiei, celula de bază a societății. Afirmarea femeilor în spațiul public putea compromite, deci îndeplinirea sarcinilor domestice, educarea incompletă, deficitară a viitorilor cetăței ai statului.

 Obiectivul principal al acestei lucrări este completarea unei pagini lipsă din istoriografia feminină românească, prin adoptarea unei perspective critice în recuperarea parcursului social al Constanței Dunca într-o societate falocratică. Un alt punct de interes este evaluarea creațiilor sale literare, în mod particular al romanului Éléna. Phanariotes et Roumains (Elena Mănescu, în versiunea românească) care s-a bucurat de un real succes în Franța, însă nu a câștigat niciodată atenția lectoratului român, asupra sa planând încă suspiciuni de plagiat (după romanul Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon). Teza ridică deci, probleme de istorie și teorie literară cu privire la nașterea discursului feminin modern de la jumătatea secolul al XIX-lea. Perspectiva aleasă valorizează conceptul femeie-actor social și evocă primele articulări ale discursului feminist, contruite în retorica epocii, a femeii-mamă, a femeii-patrie, care au condus ulterior către noi aspirații, către noi reprezentări ale femeilor despre sine și rolul pe care îl pot juca în viața publică, socială. Studiul monografic aspura unui subiect din perioada menționată vizează într-o manieră implicită, reechilibrarea statului de marginalizare: femeia devine subiectul propriei existențe.