Condiţia de bază a cromatografiei, în general, constă în prezenţa solidelor poroase cu o arie a suprafeţei specifice foarte mare şi numeroase centre active care posedă un înalt grad de afinitate cu moleculele şi ionii cu care intră în contact.

Cea mai veche referire la absorbţia materialelor poroase cu suprafaţă extinsă se regăseşte în Biblie. Astfel, în Cartea a doua a lui Moise, „Ieşirea” (aprox. 1225 î.e.n.), Capitolul 15, Versetul 22-25 scrie: „Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur. Trei zile au mers ei prin pustie fără să dea de apă. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, că era amară; iată de ce locul acela a fost numit Mara. Iar poporul murmura împotriva lui Moise şi zicea: Ce vom bea? Atunci Moise a strigat către Domnul, iar Domnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncat în apă, iar apa s-a îndulcit” Marah, unde acest eveniment ar fi avut loc, poate fi tradus ca „Izvorul amar” (de la ebraicul mara – amar). Astăzi este cunoscut faptul că gustul amar se datorează sărurilor amare (sulfat de magneziu MgSO4•7H2O).