utorul ne prezintă Demnitatea și libertatea umană, ca fiind două concepte destul de problematice la ora actuală. Multiculturalismul, individualismul, globalismul, postmodernismul și secularismul au creat o serie de sisteme de opinie prin care omului i s-a indus ideea că demnitatea și libertatea sa reprezintă, de fapt, ceea ce el crede că acestea sunt. Astfel, în numele demnității și al libertății s-a ajuns să se dea naștere la o serie de demnități și libertăți individuale, care, fără să mai aibă o arie de definire și de manifestare, au oscilat în mod haotic în sfera indefinitului abstractizat. De aceea este greu să vorbești despre demnitatea și libertatea cuiva atâta timp cât punctul de referință al definirii acestor realități rămâne doar acea persoană, care, din păcate, își promulgă o demnitate și o libertate în funcție de interesele de moment, dorințele pătimașe sau gândurile ascunse. Este acea demnitate și acea libertate pe care fiecare le înțelege așa cum crede de cuviință. În acest context, se nasc, în mod inevitabil, o serie de întrebări, precum: Ce mai reprezintă demnitatea și libertatea pentru omul contemporan? Care sunt limitele definirii lor? Ce rol joacă acestea în viața persoanei umane? În raport cu ce sau cu cine se definesc demnitatea și libertatea omului? Care este suportul profund al acestor realități? Au ele un substrat ontologic? Pot fi pierdute, diminuate sau anulate? Cine sau ce garantează demnitatea și libertatea fiecărei persoane umane etc.?