Volumul Stat şi Biserică în Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV- XV abordează un subiect de istorie românească în care se pune problema raporturilor de interdependenţă dintre Stat şi Biserică și reprezintă o cercetare de sinteză a problematicii ridicate de relaţia dintre cele două instituții, o cercetare complementară şi nu distinctă, atât în ceea ce priveşte cele trei realităţi româneşti, cât şi în ceea ce priveşte spaţiul şi timpul propus pentru cercetare.
În analiza acestor relaţii ne-am oprit asupra Ţării Româneşti şi Moldovei, având în vedere evoluţia foarte asemănătoare a celor două ţări românești, instituţiile acestora evoluând împreună, accentuând importanţa Bisericii în evoluţia Statului şi a Societăţii, aceasta reprezentând reperul care urmăreşte întreaga dezvoltare a acestora.
Lucrarea surprinde momentele de început ale statelor Ţara Românească şi Moldova, momente aflate între mit şi realitate, legendă şi istorie şi în acelaşi timp momentele de recunoaştere a celor două mitropolii de către Patriarhia de Constantinopol.