Activitatea pământească, Judecarea şi Pătimirile Domnului Iisus Hristos au fost înscrise în itinerarul pământesc al Fiului lui Dumnezeu din momentul în care Tatăl a hotărât trimiterea Lui în lume în trup omenesc, ca să ia asupra Sa păcatele noastre (Isaia LIII) şi să ridice omul la demnitatea cea dintâi, de la care căzuse. 

Hristos Dumnezeu – Omul a venit să mântuiască lumea, împărtăşind prin activitatea Sa iubire, compasiune şi ajutor semenilor aflaţi în suferinţă. Iubirea faţă de aproapele este principiul fundamental al vieţii în Hristos, iar noutatea învăţăturii Sale propovăduite ce consta în bunătate, milostenie şi iertare atrăgea poporul care-L urma şi asculta cu credinţă. Această stare de fapt a îngrijorat autorităţile religioase iudaice care au hotărât pedepsirea Sa, cei fără de lege şi nedrepţi procedând la prinderea, judecarea şi condamnarea la moarte a lui Iisus, urmare unui proces de judecăţi care au pecetluit istoria lumii. 

În conţinutul lucrării, folosindu-se o metodă de cercetare mixtă este redată pilda Jertfei Domnului Iisus Hristos, urmare a celui mai nedrept proces al Sinedriului şi celei mai crude sentinţe judecătoreşti pronunţate de autoritatea romană. 

Scopul prezentei lucrări este ca, utilizând Evanghelia drept sursă principală de documentare, să analizăm câteva aspecte legate de acest proces de judecăţi a lui Hristos cel Nevinovat şi să răspundem la o serie de întrebări referitoare la prinderea, judecarea, condamnarea şi răstignirea pe Cruce, folosindu-se o bibliografie exegetică vastă, constând din studii de specialitate biblice, juridice, istorice şi arheologice.