Teza se adresează studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor care au nevoie de un reper pentru abordarea tematică a prozei lui Tahar Ben Jelloun, dar şi tuturor iubitorilor de literatură francofonă ce au făcut cunoştinţă cu opera autorului marocan şi vor să desluşească multitudinea de simboluri şi mărci ale societăţii islamice cu care se operează de-a lungul filonului narativ.
Considerând cultura musulmană ca fiind firul conducător al universului benjellounian populat de personaje văzute ca fiinţe „incomplete” (femeia, copilul, nebunul, etc.), ne-am structurat cercetarea ţinând cont de trei axe tematice fundamentale: femeia, oraşul şi exilul. Aceste filoane tematice ar putea fi considerate ca părţile unui puzzle pe care Tahar Ben Jelloun îl construieşte, reconstruiesşte, şi-l deconstruieşte cu fiecare operă.
Cu siguranţă, statutul femeii în islam este un aspect care suscită mult interes, mai ales că numeroasele diferenţele dintre femeia occidentală şi femeia orientală produc multe neînţelegeri. Sprijinindu-ne pe studiile diverşilor islamologi ca Dominique Sourdel, Françoise Couchard, Annemarie Schimel, Fatima Mermissi, Michel Chebel şi pe fundamente antropologice, am analizat femeia musulmană în trei ipostaze: inserţia sa în societatea islamică de la naştere până la moarte; raportul pe care-l întreţine cu principalul actant al societăţii musulmane - bărbatul; identitatea vazută din perspectivă corporală şi practicile erotice specifice islamului.
Oraşul devine la Tahar Ben Jelloun un spaţiu simbolic marcat de tradiţie sau de modernitate. Oraşele Fès şi Tanger sunt spaţii predominante în opera benjellouniană, căci ele sunt adesea asociate cu două fiinţe feminine importante din viaţa unui bărbat: mama şi femeia iubită, reprezentând doi poli în jurul cărora acesta gravitează.
În proza benjellouniană spaţiul citadin devine purtătorul de cuvânt al culturii musulmane şi identităţii naţionale. Poziţionate diferit în spaţiul real, oraşele Fès şi Tanger se construiesc în jurul mai multor dicotomii: deschis/închis, tradiţional/moderne, mamă/amantă, sacru/profane, etc. Cele două oraşe, pe care Tahar Ben Jelloun le concepe în opoziţie, sunt cu toate acestea complementare, căci personajele nu pot să înţeleagă importanţa rolului jucat de oraşul Fès fără să petreacă un sejur la Tanger. Acestă dualitate este datorată, în special, evenimetelor istorice care au marcat spaţiul marocan.
Aceste evenimente istorice sunt de asemenea responsabile de exilul pe care câteva personaje benjellouniene (...) sunt obligate să-l îndure. În al treilea capitol al tezei noastre, am analizat această experienţă traumatizantă din două puncte de vedere: exilul social şi exilul cultural. În primul caz ne-am aplecat asupra relaţiei care se institue între exilat şi societatea autohtonă ce pare să-l ignore pe noul venit. Diferenţele marcante dintre societatea de origine şi societatea gazdă bulversează exilatul al cărui ritm de adaptare este încetinit de aceste obstacole. Din cauză acestei presiune cotidiene exilatul este expus tulburărilor psihice şi fizice care-l fac incapabil să-şi găsească echilibrul social.
În cel de-al doilea caz, exilatul înfruntă situaţii culturale şocante. Fast-foodul, publicitatea care conţine imagini de femei goale, educaţia fetelor sunt tot atâtea şocuri culturale ce îi amintesc exilatului că nu se mai află la el acasă. Comparând cultura de origine cu cea gazdă, el este tentat să critice aspectele care nu se pliază pe moştenirea culturală. Trăind într-un „entre-deux”, exilatul face din diferenţa sa o armă cu care se apără înpotriva influenţelor culturii gazdă.
Originalitatea tezei noastre constă într-un studiu tematic al prozei lui Tahar Ben Jelloun, una dintre primele lecturi de acest tip în cercetarea doctorală românească, care a abordat acest scriitor mai degrabă din perspective lingivistică, traductologică şi sociologică.
Deşi exegeza benjellouniană este extrem de bogată în spaţiul francofon, am identificat doar câteva studii cu predilecţie tematice, celelalte axându-se mai ales pe strategiile narative puse în scenă de către autorul marocan şi pe latura psihologică a personajelor.
Un alt element de noutate îl reprezintă accentul pus pe evoluţia personajelor feminine şi masculine în contact cu societate de origine sau societatea gazdă care ne-a condus la constatarea că romanele lui Tahar Ben Jelloun urmează traseul unui bildungsroman în manieră modernă.
Apariţia editorială a acestei teze de doctorat în spaţiul francofon este necesară, deoarece se privilegiază o analiză tematică a prozei autorului marocan, slab reprezentată până acum în cercul academic românesc.
