LES ECHOS DIX-NEUVIEMISTES DANS L’ŒUVRE DE MICHEL HOUELLEBECQ (BALZAC, ZOLA, HUYSMANS, AUGUSTE COMTE, SCHOPENHAUER, NIETZSCHE, LAMARTINE, BAUDELAIRE). Țăpoi Ioana-Cătălina Universitatea din Craiova Université d’Aix-Marseille Studiul nostru aduce în discuție motivul referințelor și aluziilor lui Michel Houellebecq în ceea ce priveşte autorii din secolul al XIX-lea, reprezentanți ai romantismului și primii martori ai modernităţii, cum ar fi Balzac, Zola, Huysmans, Auguste Comte, Schopenhauer, Nietzsche, Lamartine și Baudelaire. Ce au aceştia de transmis lui Michel Houellebecq? Noi credem că, în conformitate cu acești autori moderni, Houellebecq întreprinde critica societății postmoderne. Dacă Houellebecq se îndreaptă spre secolul al XIX-lea mai degrabă decât spre secolul al XX-lea, aceasta se datorează faptului că secolul al XIX-lea reprezintă începutul lumii moderne și, pe cale de consecință, începutul protestului antimodern. Această prejudecată greu de înţeles lasă să se înţeleagă o problematică centrală a operei sale: cum să reziste răcelii lumii moderne, fie că este vorba de aceea a liberalismului sau aceea a spiritului nereligios? Vom spune că protestul său are două forme simultane, pe de o parte, socialismul orientat spre transformarea concretă a societății, pe de altă parte, romantismul, îndreptat spre imaginație și poezie.