Conform principiului do ut des, asigurand prin dar transgresarea omului din zona profana in cea sacra, sacrificiul devine necesar, in sensul viziunii lui Eliade. Daca sacrificiul este principiul vietii si sufletul tuturor zeilor, inseamna ca doar printr-un ritual de translatie a vietii si a sufletului jertfei se poate intra in contact cu divinul, forta care a creat. Numai sacrificiul ne apropie de creator. Principiul sacrificiului se dezvolta in interdependenta cu violenta mimetica, revelandu-ni-se drept violenta purificatoare absolut necesara. Inlocuind crima initiala, reluand-o si substituindu-i-se, sacrificiul devine mecanismul legitim care se manifesta drept violenta fara risc de razbunare.