Lucrarea abordează relația dintre etică și teatru, în contextul unei istorii contradictorii și a unor abordări dintre cele mai radicale. Sunt aduși în prim plan autori mai puțin cunoscuți (Felix Aderca, Gheorghe Bogdan-Duică, Petre Hossu etc.), care - prin abordările lor teoretice - au reevaluat raportul dintre etică și estetică, alăturându-se marilor creatori români de doctrine teatrale (de exemplu, Camil Petrescu) pregătind apariția studiilor din deceniile care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial.