Pastrarea materiilor prime agricole si horticole utilizate in industria alimentara

Pastrarea materiilor prime agricole si horticole utilizate in industria alimentara

Asigurarea hranei a constituit, încă de la începuturile omenirii, o condiţie esenţială a existenţei umane. La început, omul a luat din mediul înconjurător substanţe necesare furnizării energiei consumate, dar şi menţinerii unor constante fiziologice normale, dar pe măsura dezvoltării societăţii actul nutriţiei a căpătat noi valenţe. Astfel, în perioada contemporană, schimbarea mediului în care individul îşi desfăşoară activităţile conduce la modificarea mentalităţilor şi concepţiilor lui, la creşterea gradului de civilizaţie şi a nivelului de educaţie prin îmbunătăţirea şi înmulţirea surselor de informare. Alături de acest nou climat se află o mare diversitate de alimente disponibile, cu o compoziţie chimică complexă cu o mare variaţie a calităţii şi valorii lor nutritive dar şi cu riscuri crescute de îmbolnăvire. Toate aceste premise au determinat o revizuire a concepţiei despre alimente şi alimentaţie. Atât evoluţia conceptului de valoare nutritivă, cât şi proiectarea nutriţională a alimentelor sunt condiţionate şi impulsionate pe de o parte, de apariţia şi evoluţia tabelelor de compoziţie chimică a materiilor prime agroalimentare şi a produselor alimentare procesate, iar pe de altă parte, de apariţia normelor de nutriţie a omului pe plan naţional şi internaţional. Toate aceste demersuri vizează realizarea unor produse alimentare echilibrate nutriţional, adecvate necesităţilor organismului capabile în acelaşi timp sa satisfacă cerinţele şi gustul consumatorilor. Legumele şi fructele, prin diversitatea substanţelor chimice conţinute, constituie produse de bază în nutriţia umană constituind o sursă de sănătate pentru organismul uman. Datorită conţinutului în vitamine, fructele şi legumele consumate în stare proaspătă întăresc sistemul imunitar al organismului conferindu-i rezistenţă în lupta cu microorganismele. Cu toate acestea, legumele şi fructele se caracterizează printr-un grad ridicat de perisabilitate fiind uşor alterabile. De asemenea, producţia vegetală are un caracter sezonier, ea putând fi obţinută numai în anumite perioade de timp din an. De aceea păstrarea în stare proaspătă a acestor produse precum şi conservarea lor la nivel industrial reprezintă o problemă de bază a umanităţii in condiţiile evoluţiei rapide a societăţii la nivel actual. Metodele care contribuie la menţinerea produselor vegetale în stare proaspătă o durată de timp cât mai mare, trebuie să fie cunoscute de către specialiştii din horticultură şi industria alimentară. Progresele realizate în urma cercetărilor şi noile metode care se introduc în practică prezintă interes atât pentru specialiştii de profil cât şi pentru cadrele în formare. Lucrarea urmăreşte programa analitică a cursului Tehnologia păstrării materiilor prime agricole.