Marcată în toate nervurile sale de travaliul căutării de sine, al scufundării în labirintul psihismului şi al interogării acestuia în puncte de încărcătură extremă, literatura Ruxandrei Cesereanu se desfăşoară ca o questă menită să remedieze prin forţa imaginaţiei creatoare (vis imaginativa) scurgeri fiinţale profunde, pierderi interioare şi rătăciri, nebuloase identitare din al căror hăţiş doar scena simbolică a literaturii poate opera smulgeri şi eliberări într-un sens realmente cathartic; căci, dacă sensul originar al katharsis-ului cumulează conotaţii religioase şi medicale (de purificare a sufletului de răul demoniei lăuntrice sau de vindecare homeopatică de emoţii şi patimi), literatura Ruxandrei Cesereanu reactivează exact aceste conotaţii şi funcţii, devenind calea unei anamneze profunde a sufletului.