Oriunde exista apă, fie ea ocean, mare, fluviu, râu sau lac, acolo s-a dezvoltat şi meşteşugul construirii şi utilizării ambarcaţiunilor. Istoria ne relatează despre vechi civilizaţii a căror faima s-a păstrat datorită măiestriei cu care construiau şi navigau ambarcaţiile, spre exemplu civilizaţia feniciană. Definită ca "ambarcaţiune, ascuţită la ambele capete, pusă în mişcare de forţa umană cu ajutorul unei vâsle fie ea cu una sau două pale, unde vâslaşul priveşte în direcţia în care barca se deplasează", acest tip de ambarcaţie constituie strămoşul kaiac-ului şi a canoei de astăzi. Izvoarele istorice menţionează folosirea acestor ambarcaţii la triburi de eschimoşi de-a lungul coastei Groenlandei, în nordul Norvegiei şi al Canadei de astăzi, pe coastele locuibile ale Antarticii, de către populaţia indigenă din Pacificul de nord-vest şi în multe alte locuri de pe glob. Tribul Aleuţilor şi alte populaţii artice construiau kaiace dintr-o structură de rezistenţă din oase de balenă şi lemn de plută, peste care întindeau piele de leu de mare tratată cu grăsime de balenă. Bărcile constituiau un aspect crucial în supravieţuirea eschimoşilor, erau necesare pescuitului si vânatorii. Vechii greci organizau în fiecare an întreceri între ambarcaţiuni cu prilejul sărbătoririi zeului Dionisos, poetul roman Virgiliu povesteşte în Eneida despre întrecerile la care vâsleau locuitorii Troiei. Pe măsura cunoaşterii din ce în ce mai profunde a fenomenelor şi proceselor de o mare varietate care apar în practica sportului s-a constatat că de multe ori tehnologia utilizată în pregătire nu mai corespunde, în plus a apărut din ce în ce mai stringentă nevoia de a avea un control cât mai obiectiv asupra evoluţiei sportivului în timpul pregătirii şi concursului. Dacă la începutul anilor 1990, chiar şi 2000 ponderea regatelor de cupă mondială era destul de redusă, astăzi nu mai avem unul maxim două concursuri de obiectiv major, respectiv Campionat European şi/sau Mondial, plus campionatul naţional şi Criteriul de selecţie pentru Lotul Olimpic. În momentul de faţă la nivelul sportivilor de mare performanţă abordarea pregătirii nu se mai axează doar pe două obiective majore, obiective la fel de primordiale fiind şi etapele de Cupă Mondială, care oferă premii în bani dar în primul rând spre deosebire de CE sunt criterii de calificare pentru Jocurile Olimpice. Astăzi sunt situaţii în care sportivul trebuie să atingă 2 chiar 3 vârfuri de formă pe parcursul unui an competiţional, fără o rigoare şi o abordare strategică a pregătirii axată pe combinarea celor trei M(Mijloace, Metode, Materiale), acest deziderat nu poate fi îndeplinit.